Testele efectuate pe apa îmbuteliată a unor branduri cunoscute au constatat că aproape toate conţineau mici particule de plastic.

O medie de 10 microparticule de plastic pe litru, mai mari decât lăţimea unui fir de păr, au fost descoperite în cadrul unui raport știinţific comandat de organizaţia Orb Media la Universitatea Statului New York. Au fost analizate 259 de sticle din 27 de loturi diferite a 11 branduri, achiziţionate din 19 locaţii din 9 ţări. Din totalul de sticle testate, doar în 17 sticle nu s-a gasit nicio microparticulă de plastic.

„Am găsit plastic în sticlă după sticlă și marcă după marcă”, a declarat profesorul Sherri Mason, coordonatorul testelor, pentru BBC, la finalul experimentului. Mărcile de apă testate au fost Aquafina, Dasani, Evian, Nestle Pure Life, San Pellegrino, Aqua (Indonezia), Bisleri (India), Epura (Mexic), Gerolsteiner (Germania), Minalba (Brazilia), Wahaha (China).

Oamenii de știinţă au realizat cercetarea motivaţi fiind de atenţia sporită care s-a remarcat la nivel internaţional asupra chestiunii poluării apei cu plastic, dar și pe fondul atenţiei populare acordate seriei Blue Planet 2, de la BBC, un documentar care a subliniat impactul nociv al deșeurilor de plastic din oceane asupra mediului.

Cercetătorii au folosit o tehnică recent concepută de oamenii de știinţă britanici pentru detectarea rapidă a plasticului în apa de mare, și anume adăugarea unui indicator de culoare, numit Roșu de Nil, în fiecare sticlă cu apă. Studii anterioare au stabilit că acest colorant se lipeste de bucăţi libere de plastic și le face fluorescente la impactul cu anumite lungimi de undă de lumină.

Coordonatorul testelor a filtrat mostrele „vopsite” și ulterior a numărat fiecare bucată care depășea 100 de microni, dimensiune ce reprezintă diametrul unui fir de păr. O parte dintre aceste particule – suficient de mari pentru a fi manevrate individual – au fost apoi analizate prin spectroscopie în infraroșu. Rezultatele au confirmat că particulele erau diferite tipuri de plastic, cel mai frecvent tip găsit fiind polipropilena, plasticul folosit pentru producţia capacelor la sticle.

Particulele cu dimensiuni cuprinse între 6,5 microni și 100 de microni au fost mult mai numeroase (o medie de 314 pe litru) și au fost numărate folosind o tehnică dezvoltată în astronomie pentru a determina numărul de stele vizibile noaptea pe cer. Schimbarea culorii particulelor nu a fost confirmată, dar Mason a declarat că „nu pot fi decât plastic”. Deși colorantul Roșu de Nil poate colora și alte substanţe decât cele din plastic – cum ar fi fragmentele de coajă sau alge care conţin lipide – nu este cazul aici, întrucât ar fi puţin probabil ca acestea să fie prezente în apa îmbuteliată, a explicat cercetătorul. Comentând rezultatele, Prof Mason a precizat: „Rezulatele nu sunt catastrofale, însă sunt îngrojorătoare”. Mason a mai descoperit în 2017 particule de plastic în probe de apă de la robinet, iar alţi cercetători le-au descoperit și în fructe de mare, bere, sare de mare și chiar în aer.

Pe fondul rezultatelor raportului, reacţiile din partea companiilor a căror sticle de apă au fost analizate nu au întârziat să apară. Nestle a declarat pentru un reportaj BBC că are deja doi ani de zile de când face analize amanunţite pentru detectarea microplasticelor în laboratorul propriu. Rezultatul testărilor nu a evidenţiat nici un nivel „peste limita admisă”, au susţinut reprezentanţii companiei. Un purtător de cuvânt a adăugat că studiul profesorului Mason a ratat pași cheie pentru a evita un rezultat „fals pozitiv”, și a invitat reprezentanţi Orb Media să compare metodele de testare.

Similar, compania Gerolsteiner a susţinut că testează apa pentru detectarea microparticulelor de plastic de mai mulţi ani, iar rezultatele au arătat niveluri „cu mult sub limitele” stabilite pentru companiile farmaceutice. De asemenea, reprezentanţii companiei au declarat că nu pot înţelege cum a ajuns Mason la concluziile prezentate, adăugând că microparticulele sunt prezente „peste tot”, astfel încât „posibilitatea de a le introduce în produs din aerul ambiental sau din materialele de ambalare în timpul procesului de îmbuteliere nu poate fi exclusă complet”.

Coca-Cola a susţinut că are unele dintre cele mai stricte standarde de calitate din industrie, în care utilizează un „proces de filtrare în mai multe etape”. Dar, totuși, a recunoscut că microparticulele de plastic „par a fi omniprezente și, prin urmare, pot fi găsite la niveluri minime, chiar și în cazul produselor tratate foarte atent”.

Danone a declarat că nu poate comenta studiul deoarece „metodologia utilizată este neclară”, dar a adăugat că sticlele sale au „ambalaj de calitate alimentară”. În plus, a subliniat că nu există nici o reglementare privind microparticulele de plastic sau un consens știinţific cu privire la modul de testare a acestora.

Și PepsiCo a susţinut că la îmbutelierea apei Aquafina s-a ţinut cont de „măsuri riguroase de control al calităţii, practici sanitare de fabricare, filtrare și alte mecanisme de siguranţă alimentară, având ca rezultat un produs sigur ce poate fi consumat în siguranţă”.

În România nu s-au efectuat studii care să evidenţieze cantitatea de microparticule de plastic din sticlele cu apă îmbuteliată, însă conform unei analize Wall Street, consumatorii români se confruntă cu un element periculos care se poate regăsi în apă și anume reziduul sec (cantitatea deșeurilor sau impurităţilor, săruri, minerale și oligoelemente, rezultate în urma evaporării apei din cauza procesului de încălzire). Specialiștii susţin că în momentul în care cantitatea impurităţilor depășește 500 mg/l, crește considerabil riscul ca acest compus chimic să se depună în anumite zone ale corpului determinând afecţiuni ale sănătăţii, ca de exemplu litiază renală și litiază biliară.

În final, chiar și experţii care au realizat studiul de faţă recomandă ca oamenii din ţările în curs de dezvoltare unde apa de la robinet poate fi poluată, să continue să bea apă îmbuteliată, avand in vedere ca dintre 2 lucruri rele il alegi pe cel mai putin rau.